De-a lungul timpului am intalnit multi oameni cu un entuziasm extraordinar in dorinta de a realiza anumite lucruri si in acelasi timp am realizat si caderea lor din aceasta stare imediat cum apre cea mai mica problema in decursul activitatii.
Acest entuziasm nebun vine in mod natural si cred ca toti l-au simtit la inceput, indiferent de domeniul de activitate. Problema intervine insa cand privim asupra raportui intre cei care reusec sa transpuna entuziasmul inceputurilor in succes si cei care esueaza. Cert este ca procentul celor care esueaza e colosal pe langa procentul celor care reusec.
Pot spune ca entuziasmul care impinge spre ceva si da curaj e egal cu 0 daca nu e sustinut de multa munca, dorinta de autoperfectionare in orice moment, contact direct cu realitatea, stabiliatete in privinta deciziilor si neabatrea de la ele indiferent de constrangeri.
Iar factorul cel mai important cred ca il realizeaza intretinerea focului entuiast pe toata durata activitatii la acceasi intensitate la care a fost simtit la inceput.